Inca nu l-am vazut, n-am avut timp. Sincer, am o mica teama, mie Amenabar asta nu prea imi place, e asa de sec cu tristetile lui prafuite si constipate. Rachel Weisz are o fizionomie clasica, dar nu stiu cat de mare caracter e ea sa fie Hypatia. Nu ma intereseaza latura crestina sau anti-crestina, luam filmul asa cum e daca e fidel acelei perioade istorice. Mi-e teama ca sare peste niste etape, peste niste explicatii, paranteze, ca nu e complet si ca are niste artificii in plus. In cronica sa, dl. Gorzo zicea ca nu, parca, dar...si in cronica aceea nu parea asa de entuziasmat, desi dumnealui pare mai incoruptibil decat Robespierre in ceea ce priveste infloriturile exaltarii si cel mai putin impressionnable dintre critici.
Un film despre Hypatia( nu l-as fi numit Agora ci Hypatia, dar probabil altul era scenariul )trebuie sa fie mult mai complicat, tragic, profund decat lasa impresia ca e Amenabar. Si puii mei, hai cu eutanasia (Mar adentro) si cu filmul asta( la asta, sper sa ma insel), Alejandrito cred ca are o mica problema de perceptie pe care el o numeste libertate a exprimarii.